Primul ministru Emil Boc este un om care nu minte. El a promis că în acest an, salariile nu vor scădea şi vor fi la nivelul salariilor din decembrie 2009. Cum se explică, totuşi, că funcţionarii publici au primit venituri salariale pe luna ianuarie anul curent cu câteva milioane lei mai mici decât în aceeaşi lună a anului trecut? Premierul, însă, nu s-a referit la prima, ci la ultima lună din 2009, când, aşa cum ştie toată lumea, angajaţii din sectorul de stat au fost obligaţi să îşi ia zile de concediu fără plată. Deci primul ministru şi-a respectat promisiunea. Sigur, nu este momentul să facem haz de necaz. Este necesar să ne amintim că, anul trecut, când s-au produs negocierile pentru un împrumut extern, FMI nici nu a deschis bine gura să pronunţe condiţiile de acord, că preşedintele Traian Băsescu a şi venit cu o soluţie stupefiantă: trimiterea în şomaj a 20% din funcţionarii aparatului de stat. La reacţia vehementă din ţară, premierul a mai îndulcit lucrurile şi a scos pe tapet reducerea salariilor. Nu a pregetat, în schimb, să critice autorităţile locale pentru cheltuielile ridicate, susţinând că în teritoriu există o zonă sensibilă a costurilor cu personalul. De atunci şi până azi, primul ministru Emil Boc nu a pierdut niciun prilej să spună că „trebuie strânsă cureaua la ultima gaură” şi că se impune „o politică salarială prudentă în sectorul bugetar şi eliminarea cheltuielilor în exces”. Aşa că, animat de stoparea acestor forme de „risipă”, Guvernul n-a mai aşteptat intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci s-a grăbit să aplice chiar din ianuarie prevederile acesteia, călcând în picioare contractele şi acordurile colective de muncă de anul trecut, dar al căror termen încă nu a expirat. Consecinţa? Veniturile salarialeîn sectorul bugetar au scăzut dramatic. De exemplu, un specialist din cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea a primit în ianuarie a.c. cu 1450 lei mai puţin faţă de anul precedent, drepturile salariale ale unui funcţionar public s-au redus cu 1401 lei, iar ale personalului contractual s-au diminuat cu 868 lei. Din Palatul Victoria a pornit peste ţară directiva ca toţi conducătorii administraţiilor şi instituţiilor să renegocieze drepturile salariale ori să treacă neîntârziat la reorganizarea şi restructurarea activităţii prin reducerea numărului de posturi. Şi asta nu a fost singura „iniţiativă ” guvernamentală. Dacă, iniţial, promisese că cheltuielile cu personalul se vor încadra în nivelul anului precedent la care se va aplica o majorare etapizată cu indicele de inflaţie, această promisiune a dispărut cu totul. De asemenea, din pachetul de măsuri restrictive a scos şi dreptul instituţiilor publice locale de a mai acorda angajaţilor tichete cadou. Încercând să dea un exemplu pozitiv prin a promite că reglarea fondurilor şi, implicit, a veniturilor salariale va începe de sus, de la vârful piramidei ministeriale, Guvernul a folosit toate mijloacele de a-i informa pe români că, pe lângă reducerea de agenţii şi funcţii înalte, s-au stabilit şi grile de salarizare restrictive. „Salariile angajaţilor din ministere şi agenţii guvernamentale – a grăit premierul – vor fi stabilite direct de Guvern şi nu negociate între consiliul de administraţie şi conducere”. Trebuie spus că, şi în acest caz, primul ministru s-a ţinut de cuvânt. Dar, în loc să treacă prin foarfecele economisirii veniturilor salariale, acestea au fost şi mai tare umflate. Să privim, de exemplu, fondurile acordate ministerelor din Bugetul de Stat, mai ales la capitolul primelor de vacanţă, care nu numai că nu au fost desfiinţate, ca în cazul funcţionarilor publici de rând, ci majorate, pe total Guvern, cu 32,66 la sută! Prin urmare, soluţii de gospodărire a banului public există fără a ciunti salariul – şi aşa amărât – al funcţionarului public. În primul rând, să fie tăiate cu adevărat generoasele drepturi acordate personalului, încă stufos, din ministere, autorităţi şi agenţii naţionale. În al doilea rând, să foreze adânc în economia subterană, unde există şi se manipulează, potrivit calculelor specialiştilor, vreo 30 miliarde euro, adică 24% din PIB. Dar pentru a-i scoate la lumină este nevoie de măsuri puternice, pe care Guvernul actual nu e capabil să le ia. Partidul Social Democrat rămâne în continuare în chestiunile salariului şi reducerii numărului de bugetari pe poziţii ireconciliabile. Este o monstruozitate să iei de la gura funcţionarului sărac şi să arunci în stradă zeci şi sute de mii de angajaţi publici. Aceste măsuri abrupte şi primitive motivează valul de proteste ale sindicatelor şi ieşirile în stradă ale profesorilor, funcţionarilor de stat şi ale altor categorii sociale”, susţine Ion Cîlea, preşedintele PSD Vâlcea.